Experți și studenți au analizat relația dintre totalitarism și artă în cadrul conferinței organizate de MCC

Studenții din Programul Universitar MCC au studiat această temă pe parcursul întregului an academic, iar prezentarea cercetărilor lor a reprezentat punctul culminant al cursului, în cadrul conferinței „Drept, artă și propagandă în regimurile totalitare ale secolului XX”. Alături de experții invitați, aceștia au examinat modul în care regimurile totalitare au instrumentalizat arta și legea pentru a-și consolida puterea, a impune ideologia și a reduce la tăcere opoziția – dar și formele subtile și directe de rezistență care au apărut în aceste contexte represive. Evenimentul a oferit un dialog interdisciplinar, bazat pe exemple din diferite părți ale Europei.

Un subiect recurent a fost rolul arhitecturii în modelarea conștiinței publice în regimurile fasciste. Italia lui Mussolini s-a remarcat prin proiecte arhitecturale monumentale, care au depășit estetica și au devenit unelte de comunicare ideologică. Spațiul construit era o demonstrație a controlului, permanenței și autorității. Liderii au încercat să redeseneze orașele după chipul ideologiei lor, cu bulevarde largi și fațade impunătoare care dirijau mișcarea cetățenilor și percepția asupra spațiului public. Aceste structuri nu erau doar funcționale, ci simbolice – manifestări fizice ale disciplinei și supunerii. Un exemplu concludent în acest sens este construcția Casei Poporului, care reflectă puterea nelimitată a regimului.

Conferința a evidențiat și cinematografia ca instrument al propagandei de stat. Participanții au analizat originile Festivalului de Film de la Veneția, înființat în 1932 în timpul regimului lui Mussolini, ca o inițiativă culturală menită să promoveze idealurile fasciste. Prin cenzură, control financiar și selecție de conținut, industria filmului a fost transformată într-un mecanism de persuasiune. Filmele prezentau excelența statului, transmițând în același timp mesaje politice evidente sau subtile. Această analiză a scos la iveală întrebări importante despre responsabilitatea instituțiilor culturale și granița fragilă dintre divertisment și îndoctrinare.

O altă temă interesantă a fost manipularea artei clasice de către regimul nazist în sprijinul ideologiei rasiale. Un exemplu discutat a fost Discobolul Lancellotti, o statuie grecească antică ce reprezenta atletul idealizat. Luată din Italia și dusă în Germania (ulterior restituită), statuia a fost transformată de liderii naziști într-un simbol al purității rasiale ariene. Lucrarea de artă a fost denaturată și transformată într-un instrument ideologic, fiind folosită în scopuri politice, lipsită de semnificația sa istorică și culturală.

În ciuda controlului autoritar asupra expresiei culturale, conferința a subliniat că rezistența a persistat. Arta stradală – adesea anonimă, efemeră și subversivă – a devenit o formă puternică de opoziție. Chiar și sub supraveghere strictă, artiștii au găsit modalități de exprimare în colțurile ascunse ale orașelor, creând contraste puternice cu propaganda oficială.

Opera a fost analizată ca un alt mijloc de difuzare ideologică, în special în Germania nazistă. Anumiți compozitori și interpreți erau glorificați, în timp ce alții erau marginalizați ca „degenerați”. Casele de operă au devenit scene pentru spectacole grandioase ce reflectau supremația culturală și conformitatea ideologică. Muzica a devenit un alt simbol și instrument de control.

Conferința a analizat și utilizarea roolul sistemului juridic de către regimurile totalitare ca unealta represiunii. Legea, departe de a fi neutră, a fost remodelată pentru a justifica cultul personalității, a criminaliza opoziția și a instituționaliza propaganda. Astfel, represiunea a fost mascată sub aparența legalității.

Participanți și teme:

Panel studențesc:

• Róbert Bodor (Mathias Corvinus Collegium și Universitatea Sapientia, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca): Sub privirea regimului: totalitarismul și realitățile lagărelor de muncă
• Sarolta Gál (Mathias Corvinus Collegium și Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca): Arienii
• Zsófia Erzsébet Szabó (Universitatea Sapientia, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca): Drepturi politice în regimurile de tip sovietic în raport cu pictura „Votarea” de Albert Nagy
• Beáta Iszlai (Mathias Corvinus Collegium și Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca): Mulțimea: cei fără minte și dacapitații
• Balázs Szőke (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca): Istorii nenăscute, răni nevăzute – reprezentarea femeii în lumina Decretului 770 în arta Wandei Mihuleac
• Kincső Szabó (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca): Exproprierea și protecția monumentelor în România comunistă – sacrificiile pentru construirea Casei Poporului
• Dániel Bartha (Mathias Corvinus Collegium și Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca): Procesul Ceaușescu – scopul scuză mijloacele?

Panel experți:

• Prof. Dr. Emőd Veress (Avocat, profesor universitar, Universitatea Sapientia, Cluj-Napoca; cadru didactic la MCC): Drept, artă și dictatură în 10 opere de artă
• Prof. Dr. Luigi Lacchè (Profesor de istorie juridică, Universitatea din Macerata și LUISS Roma): Arhitectură, arte vizuale, justiție: Regimul fascist
• Prof. Dr. Giacomo Pace Gravina (Istoric al dreptului, Universitatea din Messina): Cazul Disculobului Lancellotti
• Dr. Mario Riberi (Conferențiar universitar, Universitatea din Torino): Festivalul de Film de la Veneția și fascismul (1932–1942)
• Prof. Dr. Tamás Nótári (Profesor universitar, Universitatea Sapientia, Cluj-Napoca): “Es wird einmal ein Wunder gescheh’n...” Zarah Leander – Colaboratoare, naivă, țap ispășitor?
• Prof. Dr. Attila Menyhárd (Profesor de drept civil, director al Centrului pentru Studii Juridice Moderne la MCC, Budapesta): Stat totalitar, societate totalitară și street art