„Culturile au ambiții universale, nu teritoriale, circulând dincolo de ape și munți.” Discuție despre imaginea maghiarilor în cultura română

Mathias Corvinus Collegium a propus spre dezbatere, pe 24 august,  în cadrul Zilelor Culturale Maghiare din Cluj, subiectul reprezentării maghiarilor în cultura română, împreună cu cei doi invitați - Dr. Ciprian Mihali, directorul Departamentului de Filosofie de la UBB, coordonator de doctorate la Școala Doctorală de Filosofie a UBB, Dr. George Volceanov lingvist, profesor universitar, traducător cu peste 60 de volume traduse din limbile engleză și maghiară și moderatorul András László Kósa, directorul Institutului Liszt – Centrul Cultural Maghiar București.

„Copilăriile multor români sunt marcate de cultura maghiară”, debutează dr. Ciprian Mihali, născut în Baia Mare, într-o comunitate în care conviețuiau români și maghiari, împărtășind publicului o frântură din experiențele sale din anii '90 și 2000, perioadă în care tinerii erau interesați de subiectul comunităților mixte.

Dr. George Volceanov continuă, aducând în discuție generațiile naturalizate de etnici maghiari din București, oraș despre care declară că este al doilea oraș după Budapesta, din punct de vedere al populației maghiare, aspect care a influențat modul în care cultura maghiară se reflectă în cea română.

Cum se reflectă cultura maghiară în România, în teatru, film, muzică și literatură?

Dr. George Volceanov declară că România are un statut special în ceea ce privește reprezentarea culturii maghiare, pornind de la exemplul teatrului maghiar, care, prin intermediul traducerilor în română, a ajuns chiar până la Chișinău.

Invitatul prezintă apoi publicului câteva reprezentări de personaje maghiare în literatura română, printre care personajul feminin memorabil din romanul „Cronica de familie”, de Petru Dumitriu, care a inspirat și scenariul filmului „O vară de neuitat”, regizat de Lucian Pintilie, menționând mitul literar al „femeii seducătoare maghiare ”.

Dr. George Volceanov este de părere că în practica socială și în artă, românii și maghiarii se întâlnesc și dau naștere adesea unor proiecte de succes, câteva exemple fiind proiectul muzical Orient Expres, o colaborare reușită între Harry Tavitian și Cserey Csaba, menționându-l, de asemenea, pe compozitorul și pianistul maghiar Béla Bartók, care, în activitatea sa de etnomuzicolog, a cules și prelucrat multe lucrări de folclor din România. 

András László Kósa aduce în discuție industria cinematografică și Festivalul Internațional de Film Transilvania, care dedică o zi filmelor maghiare, activitatea de proiecție de aici fiind chiar mai consistentă decât la evenimente dedicate filmului din Budapesta.

Cum influențează instituționalizarea relațiilor române-maghiare colaborarea culturală?

Dr. Ciprian Mihali este de opinie că „e nevoie de un exercițiu de imaginație instituțională, care să creeze oportunități pentru copiii și tinerii români și maghiari de a fi împreună”. În școlile românești nu există programe de cunoaștere a culturii maghiare și e necesar să se revină mai jos de nivelul de educație universitară, pentru a facilita circulația celor două culturi în ambele sensuri „fără sentimentul pierderii, ci ca o formă de îmbogățire reciprocă.”

Din experiența sa în cadrul Universității Babeș-Bolyai, în mediul universitar din Cluj-Napoca, schimburile dintre profesorii români și cei maghiari nu și-au atins încă potențialul, iar studenții maghiari și cei români nu au suficiente contexte în care să se întâlnească, declarând că „în orașe bogate cultural precum Clujul, diminuarea relațiilor interetnice este o sărăcire culturală”.

Sunt necesare discuțiile despre limba și cultura maghiară în orașe din România în care comunitățile etnice nu sunt la fel de numeroase ca în Cluj-Napoca?

András László Kósa este de părere că, uneori, cultura și limba maghiară sunt mai ușor de popularizat în orașe care au contact mai limitat cu această etnie, decât în orașele în care comunitățile trăiesc împreună, receptivitatea fiind dată tocmai de acest contact limitat.

Dr. George Volceanov consideră că aceste discuții sunt absolut necesare pentru a dărâma multe prejudecăți care s-au răspândit de-a lungul timpului, iar dr. Ciprian Mihali aduce în discuție conceptul de „ghetoizare” a culturii - faptul că discutăm constant despre cultura română, însă despre cultura maghiară discutăm aproape mereu doar în zilele dedicate maghiarilor.

Discuția s-a încheiat cu un dialog cu participanții din public, care au propus ca temă de discuție proiectele românești de umor ale căror protagoniști sunt personaje fictive maghiare. În opinia dr. Ciprian Mihali, umorul scade presiunea unor anumite tensiuni, însă, pentru a nu perpetua judecăți de valoare și stereotipuri care pot crea o percepție negativă a maghiarilor, umorul trebuie abordat cu sensibilitate culturală.