Reading time: 5 minutes
Cum ar trebui statele membre ale UE să echilibreze suveranitatea națională și integrarea europeană? În lumea globalizată și marcată de crize a secolului XXI, această întrebare devine tot mai presantă. Pe 30 aprilie, în cadrul seriei Transylvania Lectures la Cluj-Napoca, experții invitați au examinat dintr-o perspectivă practică relația complexă dintre interesele naționale și o Europă unificată.
Dezbaterea privind distribuirea puterii între state și Uniunea Europeană devine din ce în ce mai intensă. Susținătorii suveranității naționale argumentează că fiecare țară are dreptul de a-și proteja propriile decizii democratice, patrimoniul cultural și legislația națională. De cealaltă parte, susținătorii unei Europe mai federale cred că acțiunea unitară este o sursă de putere, iar provocările comune – de la dificultăți economice până la schimbările climatice – necesită soluții comune.
La ediția de la sfârșitul lunii aprilie a Transylvania Lectures, invitații au fost dr. Teresa Nogueira Pinto, profesor de științe politice și relații internaționale la Universitatea Lusófona din Portugalia, și dr. Radu Albu-Comănescu, doctor în istorie și lector universitar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai. Moderatorul discuției a fost Balázs Kató, student în Programul Universitar MCC, cât și la UBB și Universitatea Sapientia.
Indiferent de sistemul ales, ambele necesită compromisuri din partea țărilor. În cadrul discuției, Teresa Pinto a prezentat conceptul de euro-federalism: conform acestuia, Europa ar funcționa similar cu Statele Unite ale Americii, însă aceasta ridică întrebarea în ce măsură statele membre și-ar putea păstra suveranitatea națională – „Statele Unite ale Europei” ar presupune o lume post-politică, post-suverană.
Marile puteri ale lumii (China, India, Statele Unite) iau în serios suveranitatea lor. În contrast, Europa a pierdut vizibil din coeziunea sa în ultimele decenii – această tendință este observabilă și în organizații răspândite la nivel mondial, precum ONU sau Organizația Mondială a Comerțului, a căror legitimitate este din ce în ce mai contestată de oameni. Trebuie să regăsim persoane, scopuri și convingeri care să ne unească – s-a subliniat în cadrul discuției.
Teresa Pinto a evidențiat trei criterii ale suveranității post-naționale. Primul se referă la procedură: este necesară o modificare constituțională pe termen lung, ușor de înțeles pentru toți. Al doilea punct subliniază importanța definirii valorilor europene și a ceea ce ne unește – aspecte deosebit de importante atunci când căutăm soluții la provocările noastre. Al treilea punct pune accent pe eficiență: profesoara a subliniat că economia europeană unificată, cu reglementările stricte actuale, nu poate fi suficient de eficientă nici în prezent, nici în viitor.
Potrivit lui Radu Albu-Comănescu, nu ar trebui să vorbim despre „suveranitate sau federalism”, ci despre „suveranitate și federalism”. El și-a ilustrat teoria cu exemplul Elveției: țara are propria monedă și armată, însă deciziile sunt luate de cantoane – statul le oferă o mare libertate de acțiune, și totuși se consideră o federație.
În secolul XXI, dimensiunea națiunilor este un aspect important, iar într-o Europă în care populația și economia multor țări nu se apropie nici măcar de cele ale unui oraș chinezesc, cooperarea este deosebit de importantă. Potrivit lui Radu Albu-Comănescu, oamenii europeni doresc mai mult unificarea continentului decât marile instituții – însă este important de menționat că există încă o lipsă de cunoaștere reciprocă între statele membre. Pentru a construi o unitate capabilă să facă față crizelor, este esențial ca statele să se înțeleagă reciproc din punct de vedere strategic.
Experții au fost de acord că, din cauza reglementărilor stricte, piețele americane și chineze, bazate pe informație și tehnologie, au depășit-o pe cea europeană, care se bazează încă pe oțel și cărbune. În loc să ne concentrăm pe dezvoltare, se introduc și mai multe reglementări, ceea ce paralizează inovația. Există și o presiune socială uriașă asupra companiilor (de exemplu, în ceea ce privește protecția mediului), ceea ce le sperie. Este importantă tranziția către un viitor verde, a explicat Radu Albu-Comănescu, dar nu într-un mod atât de brusc și drastic.
Rolul Europei pe scena globală a devenit acum incert. „Secolul XXI nu va fi secolul Europei” – a spus Teresa Pinto. Continentul trebuie să se reinventeze, însă acest lucru este dificil, deoarece de decenii se află într-o criză continuă. Radu Albu-Comănescu a adăugat că reglementările pe care le cunoaștem au sprijinit creșterea economică pentru o vreme, dar acum ne-au făcut necompetitivi. El a mai remarcat că până acum am investit mai multă energie în a deveni o putere globală – această energie și dorință de acțiune s-au epuizat, statele europene nu mai au dorință de luptă, nu există un scop comun. Arta, modul de gândire și identitatea culturală ne leagă într-o oarecare măsură, însă, de exemplu, niciunul dintre noi nu folosește un telefon european – am pierdut competiția tehnologică, iar astfel este greu să construim un viitor.
Potrivit experților, totuși, există o cale de ieșire. „Oamenii nu sunt împotriva Europei, ci împotriva Europei haotice”, a adăugat Radu Albu-Comănescu, subliniind că politicienii trebuie să renunțe la convingerile lor actuale și să creeze sisteme transparente și bine structurate.
