Reading time: 5 minutes
În cadrul celui mai recent eveniment din seria Transylvania Lectures din 19 martie, Dr. Sergiu Mișcoiu, istoric, profesor de științe politice la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai, și Dr. Máté Botos, arheolog, istoric, șef al Departamentului de Științe Politice al Universității Catolice Pázmány Péter, director al MCC Press, au discutat despre rădăcinile, dezvoltarea și impactul democrației creștine asupra societăților europene.
La evenimentul din Cluj, Kyra Hosu, studentă a Programului Universitar al MCC, a urat bun venit participanților. Analizele cuprinzătoare ale celor doi experți au oferit audienței o perspectivă asupra dezvoltării paralele a democrației creștine în România și Ungaria, precum și asupra diferitelor moduri în care sunt interpretate principiile democrației creștine în diferite părți ale lumii. De asemenea, aceștia au analizat situația actuală interesantă: De ce a devenit creștin-democrația o forță politică stabilă în Ungaria, în timp ce procentul de religiozitate este relativ scăzut? Între timp, în România, una dintre cele mai religioase țări din Europa, de ce nu are o pondere politică atât de mare?
Sergiu Mișcoiu a prezentat începuturile democrației creștine: în cea mai simplă definiție, este o ideologie care plasează catolicismul moral într-un context pluralist. Expertul a subliniat că aceste principii pot exista doar într-o democrație cu adevărat pluralistă, și nu doar nominal. Rădăcinile sale spirituale datează din epoca urbanizării și industrializării de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea și a apărut odată cu expansiunea socialismului și a naționalismului. Odată cu democrația creștină, Biserica Catolică a încercat să contracareze răspândirea sindicatelor socialiste și a prerogativelor statului-națiune, rezultând o combinație de catolicism politic și social. Comunitățile europene s-au format, cel puțin în parte, datorită acestei ideologii.
Istoricul a făcut o sinteză a evoluției democrației creștine în România. Și aici rădăcinile se întorc la Biserica Romano-Catolică. Înființarea Bisericii Greco-Catolice în Transilvania a avut ca scop apropierea de Vatican și de Occident, dar în secolul al XX-lea, în ciuda mișcărilor intelectuale anterioare, a fost în cele din urmă desființată. După schimbarea de regim, partidul țărănesc a fost reînființat sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, dar în anii 2000 nu a reușit să se reînnoiască suficient, a devenit nepopular și de atunci nu au mai existat încercări de reînviere a ideologiei. Astăzi reprezentanții extremei drepte românești se revendică (în mod fals) creștin-democrați. Expertul consideră că eșecul partidului țărănesc ar fi putut duce la impopularitatea actuală a creștin-democrației și la întărirea extremei drepte.
Máté Botos a continuat prin a descrie evenimentele din Ungaria din perspectiva creștin-democrației. După patruzeci de ani de regim comunist, a fost dificil să reconstruiască democrația - în această perioadă, creștin-democrații nu au avut șansa de a se dezvolta așa cum au făcut-o în Occident, așa că au trebuit să o ia de la zero. Aici, regimul comunist a forțat secularizarea, aceasta nu s-a răspândit ca un proces natural, ca urmare a unor motive individuale, ca în Occident, iar Biserica Catolică nu a putut deveni la fel de rezistentă ca în Polonia.
Victoria partidului conservator MDF condus de József Antall în 1990 a marcat începutul unei noi ere: conservatorismul a însemnat un respect puternic pentru tradițiile catolice, iar Antall însuși a arătat un angajament puternic față de cultura catolică - nu religiozitatea, ci principiile. Mai târziu, generația mai în vârstă a văzut anticomunismul însuși în Viktor Orbán și în creștinism, iar mulți credincioși l-au susținut și pentru că se definise deja ca fiind creștin atunci când nu era în avantajul său. Din 2010, valorile și tradițiile creștine sunt garantate de constituție în Ungaria. Astăzi, practicile religioase sunt susținute în mod deschis de politicieni, dar credința în Dumnezeu rămâne o sferă privată. Respectul valorilor creștine este exprimat în termeni seculari, în formă laicizată, dar în ochii tinerilor alegători politica devalorizează religia.
Dar există oare un viitor pentru democrația creștină în Europa? În opinia lui Sergiu Mișcoiu, există două răspunsuri posibile: dacă se atașează sistemului politic de la mijlocul secolului trecut, ea nu-și are locul în viața publică de astăzi; dar dacă principiile creștin-democrate sunt încorporate în diferitele mișcări politice de astăzi, are șanse mari să se impună. Ideologia se poate reinventa prin colaborarea cu elemente moderate ale social-democrației și ale conservatorismului moderat. Cu toate acestea, radicalizarea, utilizarea mesajelor creștine de către extrema dreaptă, ar putea avea repercusiuni grave la nivel european.
Máté Botos a explicat că democrația creștină este o invenție europeană, iar odată cu răspândirea Bisericii Catolice, ideologia capătă forță și în diferite părți ale lumii, cum ar fi Africa și Asia. „Este o transformare continuă, pierdem unele elemente și creăm altele noi”, a adăugat el. Paradigma europeană acoperă viziunile catolice tradiționale din secolul al XIX-lea, dar în alte părți ale lumii aceste principii pot fi interpretate într-un mod foarte diferit. Așadar, democrația creștină are un viitor, dar nu neapărat în forma pe care am cunoscut-o până acum.
Istoricii au fost de acord că democrația creștină va trebui să se reînnoiască pentru a rămâne relevantă în secolul XXI, dar trebuie să facă acest lucru fără a-și pierde valorile.
