„Cine a râs primul?” – Dezbatere despre rolul umorului în apropierea comunităților române și maghiare

Dezbaterea a subliniat că, într-un context în care România găzduiește o diversitate etnică semnificativă, inclusiv o importantă comunitate maghiară, umorul poate contribui la depășirea barierelor lingvistice și culturale. Participanții au discutat despre cum glumele, fie ele verbale sau vizuale, pot atenua tensiunile și stereotipurile, oferind o formă de critică socială constructivă și o platformă de dialog autentic.

Printre invitați s-au numărat Ándi Gherghe, regizor și actor, cunoscut pentru spectacolele bilingve care abordează relațiile dintre comunitățile etnice din Transilvania, și Alexandra Damian, co-fondatoare a proiectului interetnic de umor HungaRomânisme. De asemenea, la discuție a participat și István Tárkányi, preot reformat și influencer pe teme de dialog interetnic. Discuția a fost moderată de Tímea Sebők, jurnalistă la Radio Cluj.

Umorul, un instrument pentru a dezamorsa tensiunile interetnice

Tárkányi István, „ungurul de la Times New Roman”, a evidențiat puterea umorului de a aduce oamenii mai aproape, chiar și în fața diferențelor culturale și lingvistice. „Încercam să prezint cât mai echidistant modul în care noi, maghiarii din România, vedem lucrurile. Criticile nu au întârziat să apară, și am ajuns la concluzia că singura cale e să fac mișto și de români, și de unguri”, a spus acesta. El a subliniat că, deși tensiunile între comunități nu vor dispărea complet, umorul poate reduce intensitatea lor, oferind o cale de a discuta deschis.

Alexandra Damian a împărtășit povestea proiectului HungaRomânisme, un proiect interetnic de umor vizual care a început ca un „ping-pong lingvistic” între expresiile românești și maghiare. Proiectul a evoluat într-o platformă digitală unde expresiile din ambele limbi erau ilustrate, aducând împreună români și maghiari într-un spațiu neutru de amuzament. „Umorul de limbaj și ilustrațiile au fost atât de naive și benigne, astfel că pur și simplu acolo s-au întâlnit oamenii doar pentru a râde”, a explicat Alexandra Damian.

Umorul ca mijloc de educație și integrare culturală

Ándi Gherghe, regizor cunoscut pentru spectacolele bilingve, a vorbit despre impactul comediei în procesul de reconciliere culturală. „Mi-am dat seama cât de important e ceea ce facem noi și cât de mult putem să intervenim în comunitățile noastre”, a spus el, amintind de spectacolul „MaRó”, realizat în colaborare cu Csaba Székely, care a încurajat maghiarii să vină cu un prieten român și invers, oferind bilete la preț redus. El a subliniat că umorul poate fi un instrument de detensionare, dar contează foarte mult contextul în care se face gluma și modul de prezentare. „Modul asta de a glumi, aceste proiecte aduc prilejul la dezbatere în spațiul public. Este modul în care cele două comunități care trăiesc total paralel se pot întâlni”, a adăugat regizorul.

Participanții au discutat și despre cum umorul poate fi integrat în educație. Alexandra Damian a remarcat că ilustrațiile proiectului HungaRomânisme ar putea fi utilizate de cadre didactice la orele de limba română, ca mijloc de a învăța limba într-un mod ludic. „Jocul de cuvinte se poate face la orice vârstă. Genul acesta de display vizual poate fi folosit în educație și facilitarea învățării mai rapide a limbii române”, a explicat ea.

Provocările politice și soluțiile comunitare

Chiar dacă politicul rămâne rezervat în ceea ce privește promovarea culturii maghiare în școlile românești, István Tárkányi a propus soluții la nivel de comunitate: „Tot ce putem face e să organizăm astfel de evenimente, să ne expunem pe internet și să arătăm oamenilor că se poate și altfel”. În acest context, discuțiile despre organizarea de activități educative în școli, precum „Școala Altfel”, pot deveni platforme de promovare a înțelegerii interculturale.

În concluzie, dezbaterea „Cine a râs primul?” a scos în evidență rolul esențial al umorului în apropierea comunităților române și maghiare din România. Participanții au subliniat că, deși tensiunile interetnice nu dispar complet, umorul poate crea un spațiu în care diferențele sunt nu doar tolerate, ci și apreciate. Prin proiecte culturale și educaționale, comedia devine un canal de exprimare a umanității comune, oferind un limbaj universal în care toți pot râde împreună.