Reading time: 5 minutes

În timpul campaniilor electorale, este deosebit de important să putem distinge între conținuturile reale și cele manipulative. Algoritmii adesea nu servesc interesele noastre- dar ce instrumente avem la dispoziție pentru a diferenția adevărul de fals? Pe 14 noiembrie, jurnalistele Codruța Simina și Bianca Felseghi, cu o experiență profesională de 20 de ani, au împărtășit publicului din centrul MCC din Cluj-Napoca lecții valoroase despre combaterea boților, trolilor și profilurilor false. De asemenea, au oferit sfaturi practice pentru identificarea acestora și pentru filtrarea conținutului media consumat.

Cum funcționează algoritmii rețelelor sociale? În ce fel ne pot influența boții și trolii? Ce „realitate” se conturează în mintea oamenilor într-o lume plină de știri false? Acestea și alte subiecte similare au fost discutate în cadrul evenimentului din 14 noiembrie. În contextul alegerilor care se apropie, informațiile reale și exacte sunt esențiale  – iar Codruța Simina, jurnalistă de investigație specializată în descoperirea campaniilor de dezinformare online, a oferit sugestii valoroase. Partenera sa de discuție a fost Bianca Felseghi, redactor la platforma independentă de știri PressOne din Cluj-Napoca. Evenimentul a fost deschis de Eszter Pocsai, studentă în cadrul Programului Universitar MCC.

Invitatele au început discuția prin definirea exactă a boților și trolilor. Acestea sunt conturi false de utilizator în spatele cărora se află oameni care, în schimbul unei plăți sau altor beneficii, distribuie știri false și informații eronate. Totuși, boții și trolii sunt fenomene relativ noi. La începuturile rețelelor sociale, accentul cădea mai mult pe „comunitate”, așa cum sugerează și numele platformelor. Facebook era folosit pentru a ține legătura cu familia și prietenii, iar pe Twitter, experții împărtășeau știri serioase, ceea ce îl făcea o sursă de informații de încredere. Din păcate, lucrurile s-au schimbat semnificativ în ultimii ani: în locul postărilor prietenilor, am început să vedem reclame în fluxurile noastre de știri, iar conturile false s-au înmulțit.

La mijlocul anilor 2010, au apărut așa-numitele „ferme de troli”. Scandalul Cambridge Analytica a trezit unii lideri politici la realitatea necesității reglementării reclamelor și boților. A devenit evident că, prin achiziționarea unor baze de date uriașe, utilizatorii internetului puteau fi profilați în detaliu, iar reclamele sau ideologiile dorite puteau fi direcționate precis către persoanele țintă. De exemplu, pentru a genera frică și îndoială față de un anumit grup etnic, erau promovate ideologii anti-imigrație în zone unde deja existau tensiuni între grupuri.

Uniunea Europeană a fost cea mai proactivă în combaterea algoritmilor și utilizării excesive a datelor. Orice platformă cu peste 40 de milioane de utilizatori lunari trebuie să respecte normele stabilite de pachetul legislativ privind serviciile digitale, care interzice, printre altele, țintirea micro-audiențelor. Platformele de social media trimit trimestrial un raport către UE, detaliind câți utilizatori falși și câte știri false au fost detectate pe platforma lor, precum și măsurile luate împotriva acestora.

Revenind la alegerile din România, Codruța Simina a explicat cum putem identifica știrile false și profilurile false. În primul rând, ar trebui să analizăm numărul de aprecieri și distribuiri: dacă o postare are 300 de aprecieri, dar 600 de distribuiri, adevărul său poate fi pus sub semnul întrebării. Psihologia simplă, a explicat jurnalista, sugerează că utilizatorii reali distribuie postări într-o proporție mult mai mică decât ne-am aștepta. Dacă persistă îndoieli, putem investiga mai departe: cine a distribuit acea postare? Profilurile false au un aspect specific: fotografia de profil este, de multe ori, generată de inteligență artificială sau este generică, iar lista de prieteni conține alte profiluri generate automat. Comentariile lor sunt generale și nu reflectă gândirea critică autentică.

Bianca Felseghi și Codruța Simina au subliniat că, în campania electorală actuală, toți politicienii se tem de cuvântul „dezinformare”. Nimeni nu îl rostește, deși toți folosesc aceste metode: boți și conturi false, pentru a-și multiplica artificial popularitatea. Deși organizații precum AFP în Europa sau Factual în România verifică autenticitatea informațiilor online, aceste inițiative nu reușesc întotdeauna să acopere în totalitate conținutul generat în campanii de politicieni. Situația este complicată și de faptul că partidele plătesc atât mass-media tradițională (posturi TV, ziare), cât și creatorii de conținut online, iar conținutul plătit rareori este marcat ca atare.

În prezent, în presă, de multe ori, opiniile politicienilor sunt tratate ca știri, deși deseori nu au valoare de știre. Pe de altă parte, aflăm foarte puține despre planurile lor concrete pentru momentul în care vor ajunge la putere. Transparența în mediul politic este tot mai redusă: nu știm unde ajung fondurile publice, iar deși legea îi obligă pe politicieni să răspundă întrebărilor jurnaliștilor, aceștia preferă să le evite. Atât oamenii de rând, cât și politicienii, aleg să rămână în propria lor bulă confortabilă.

Cum ne putem apăra, așadar? Cele mai multe știri false au o încărcătură emoțională puternică, iar patriotismul sau atacurile asupra altor politicieni sunt teme populare. Potrivit Codruței Simina, trebuie să ne gândim la sursele din care consumăm știri și să tindem către evaluarea veridicitatății lor. Mulți utilizatori preferă să citească doar conținut care se potrivește viziunii lor asupra lumii, așadar, în loc să alegem un politician pe baza emoțiilor sau intuiției, ar trebui să căutăm un sistem de referință de încredere, accesibil tuturor. Dacă nici în acestea nu avem încredere, vom fi nevoiți să ne bazăm pe haosul informațional, care adesea ne dezorientează mai degrabă decât să ne ajute.