Curiozitatea, curajul și onestitatea – punți între comunități

Evenimentul a continuat o serie de dialoguri despre conviețuirea celor două comunități, urmând dezbaterii „De ce nu vorbesc ungurii limba română?” de anul trecut. Dezbaterea a explorat modul în care umorul poate deveni un catalizator pentru comunicare și înțelegere între români și maghiari, dar și cum poate contribui la depășirea barierelor lingvistice și culturale.

Invitații la dezbatere au fost Alexandra Damian, expert în comunicare, co-fondatoare a proiectului HungaRomânisme, care explorează umorul interetnic prin ilustrații și jocuri de limbaj, Andi Gherghe, regizor, actor, scenarist și fondator al 3G HUB, cunoscut pentru spectacolele bilingve care aduc în discuție relațiile dintre comunitățile etnice din Transilvania și Sebestyén Aba, regizor, actor și director al Yorick Studio, un spațiu cultural independent din Târgu Mureș. Evenimentul a fost moderat de Sașa Pânzaru, actriță independentă. 

Curiozitatea, curajul și onestitatea – punți între comunități

Moderatoarea Sașa Pânzaru a deschis discuția cu o întrebare esențială: Care sunt acele instrumente, acele punți care pot crea legături între comunități etnice diferite?

Ea a vorbit și despre propria experiență, venind din Cluj în Târgu Mureș, unde prezența comunității maghiare a devenit mult mai vizibilă pentru ea, atât în lumea teatrală, cât și în spațiul urban comun. Această realitate i-a stârnit dorința de a învăța limba maghiară, însă a constatat că este un proces lung și că există prea puține sisteme de sprijin pentru astfel de ambiții. Această observație a deschis o discuție despre importanța creării mai multor oportunități educaționale și culturale pentru învățarea limbii celuilalt.

Alexandra Damian a subliniat că curiozitatea de a-l descoperi pe cel de lângă noi, chiar dacă vorbește altă limbă, este esențială în apropierea dintre oameni. „Putem începe cu gesturi simple, cum ar fi să înțelegem măcar câteva cuvinte din limba celui care ne servește la magazin, sau să fim atenți la expresiile familiare ale celor cu care împărțim același oraș.” A povestit cum a fost fascinată de bogăția limbii maghiare și de diferențele de percepție asupra proverbelor și conceptelor între cele două limbi. Din această experiență s-a născut și proiectul HungaRomânisme, pe care l-a numit, cu umor, „cel mai longeviv proiect online mort” – o referire la faptul că, deși proiectul nu mai este activ, impactul său a fost semnificativ în ceea ce privește dialogul interetnic.

Curajul – esențial pentru un dialog autentic

Regizorul și actorul Sebestyén Aba a vorbit despre curaj ca precondiție pentru comunicare. „Dacă ai curajul să tematizezi evenimente și momente din istorie trăite de ambele comunități, oamenii vor fi inspirați să vorbească deschis, să își împărtășească experiențele și să se înțeleagă mai bine unii pe alții.” A subliniat că teatrul joacă un rol crucial în această direcție, oferind un cadru unde pot fi abordate subiecte dificile, iar umorul poate acționa ca un filtru protector, făcând posibile discuții care, altfel, ar fi prea încărcate emoțional.

Onestitatea – cheia unui viitor comun

Actorul și regizorul Ándi Gherghe, care provine dintr-o familie bilingvă, a ridicat problema identității urbane și a modului în care comunitățile etnice tind să se refugieze în propriile grupuri. „În orașe precum Târgu Mureș, ajungem să ne definim tot mai mult ca maghiari și români, și tot mai puțin ca târgumureșeni.” A subliniat că, pe lângă identitatea culturală proprie, locuitorii orașului împărtășesc și aceeași realitate urbană, aceleași provocări și aspirații.

„Trebuie să avem inițiativa de a găsi, redescoperi și crea spații comune de dialog, unde să vorbim despre istoria noastră comună cu curaj, deschidere și empatie. Este important să comunicăm, iar învățarea limbii celuilalt este un avantaj enorm. Avem nevoie de mai multe oportunități pentru a descoperi cultura și limba celuilalt.”

Teatrul, arta și sportul – limbaje universale ale dialogului

S-a discutat, de asemenea, despre faptul că teatrul, muzica, arta vizuală și sportul sunt instrumente esențiale în crearea unui limbaj comun. În teatru, de exemplu, se pot tematiza aspecte serioase și se pot prelucra traume istorice într-un mod care să ajute la înțelegere reciprocă.

Sebestyén Aba a evidențiat că umorul este o metodă puternică prin care se pot aduce în discuție teme dureroase. „Ambele comunități au trăit aceeași istorie. Umorul ne dă oportunitatea de a vorbi despre traume și despre teme dificile într-un mod accesibil și eliberator.”

Nevoia unui efort susținut pentru dialog

Invitații au concluzionat că trebuie să fim conștienți de trecut, dar să ne uităm spre viitor. Dialogul interetnic necesită un efort conștient și susținut, bazat pe inițiative culturale și educaționale care să faciliteze interacțiunea dintre comunități.

Evenimentul a demonstrat că umorul, atunci când este folosit cu inteligență și respect, poate deveni unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru a înlătura barierele și pentru a crea punți reale între comunități.