„Este o raritate ca un stat să câștige împotriva unui investitor” – Dezbatere la Cluj cu personaje-cheie ale luptei împotriva exploatării miniere de la Roșia Montană

Contextul recent care a catalizat discuția: la începutul lunii martie, România a câștigat în dosarul Roșia Montană în care Gabriel Resources cerea despăgubiri de aproximativ 6,7 miliarde de dolari, potrivit Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID). Acţiunea arbitrală internaţională a fost iniţiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey).

„Fără protestele de stradă din 2013 nu se ajungea la această victorie”, a declarat Korodi Attila, fost ministru al Mediului în 2007-2008, 2012 și 2014, în prezent primarul municipiului Miercurea Ciuc. El a fost cel care a suspendat procesul de autorizare al proiectului Roșia Montană, decizie pentru care a fost dat în judecată de Roșia Montană Gold Corporation în 2008 pentru daune de aproape un milion de euro. La începutul lunii martie, compania a pierdut procesul împotriva statului român și al fostului ministru. La eveniment, el a vorbit despre anii trecuți, despre suspendarea evaluării impactului asupra mediului, despre efectul implicării civice, cât și despre presiunile întâmpinate în sfera politică.

„Când am preluat portofoliul aveam 29 de ani, iar deciziile le-am luat pe baza documentelor, mergând pe litera legii și colaborând cu alte ministere și cu ONG-urile. De altfel a fost un caz rar această colaborare între ONG și stat (...) În acel moment nici nu mă interesa cât aur este în acei munți și nici nu am fost la Roșia Montană în perioada cât am fost ministru fiindcă acest lucru putea fi interpretat și mediatizat greșit. Ceea ce mă interesa cel mai mult era în ce măsură este sigur, din punct de vedere al mediului, iazul de decantare, mă interesau pericolele și efectele nocive care puteau să apară. Ulterior, când făceam parte din Comisia Parlamentară Specială pe această temă și aveam alt statut, am mers la fața locului”, a detaliat Korodi Attila.

Invitații au căzut de acord că întreaga opoziție în cazul exploatării miniere de la Roșia Montană poate fi privită ca o luptă a tinerilor curajoși, a unor optimiști incurabil „care au mers cu legea în mână și au crezut cu tărie în faptul că, făcând pas după pas, vor ajunge la capăt”. „Cruciada copiilor”, după cum a punctat Marius Harosa.

„Rezolvarea acestui caz a fost și o Deus ex machina în sensul că acest final fericit a venit când poate nici nu ne mai așteptam. Lupta juridică, care actualmente totalizează 54 de procese, a fost ca o mlaștină, a fost imensă, a fost faraonică”, a subliniat Dr. Liviu-Marius Harosa, avocat care a reprezentat pro bono, timp de aproape 20 de ani, asociațiile localnicilor din Roșia Montană și alte ONG-uri în procesele privind suspendarea și anularea actelor administrative emise de autoritățile publice locale și centrale în favoarea investitorului RMGC. Totodată, a făcut parte din echipa internațională de avocați care a depus trei amicus curiae pentru ONG-urile enumerate mai sus în litigiul arbitral aflat pe rolul ICSID Washington între Gabriel Resources Ltd și statul român. În prezent, este cadru didactic al Facultății de Drept la Universitatea Babeș-Bolyai. În cadrul evenimentului, Marius Harosa a adus în prim-plan complexitatea juridică a cazului și strategiile care au pavat drumul spre succes. El a vorbit despre ceilalți experți în domeniul juridic care au lucrat în acest caz complex: Andreea Szabo, Ștefania Simion și Dumitru Dobrev și Crenguța Leaua, lidera echipei de avocați români care a câștigat procesul.

„Unul din aceste amicus curiae (prin care se permite persoanelor calificate într-un anumit domeniu să participe la procedură, observațiile fiind de natură să sprijine soluționarea corectă a cauzei – n.r.) se referea la lipsa licenței sociale a proiectului – la lipsa susținerii din comunitate: localnicii și cei din zonă s-au opus proiectului”, a punctat avocatul.

„Faptul că Roșia Montană se află în patrimoniul UNESCO nu avea cum să împiedice o eventuală pierdere a procesului, acolo se judeca primirea înapoi a banilor investiți de RMGC, era vorba de despăgubiri, restitutio in integrum”, a subliniat Harosa. Victoria de la Washington nu a fost una previzibilă, dimpotrivă. În cadrul proceselor de la ICSID, „de obicei statele pierd, investitorii câștigă”, conform Dr. Marius Harosa.

Tică Darie a studiat design multimedia în Danemarca și a venit în 2012 și 2013 de două ori pe bicicletă din Copenhaga la Roșia Montană în semn de protest la proiectul de distrugere a localității. Locuiește deja de 10 ani în sat, are doi copii, iar acum se pregătește să candideze a 3-a oară pentru a deveni primarul localității. A creat o afacere socială, Made in Roșia Montană care produce haine din lână merinos în propriul atelier de croitorie din sat, dar și articole vestimentare tricotate manual de către doamne din localitate. Prin experiența sa unică, Tică a vorbit despre puterea comunității și activismul civic care au transformat un protest local într-o mișcare națională. „Când s-au organizat primele proteste, aveam o prietenă din Suceava care era clasa a XII-a și a inițiat un protest la Suceava, cu sute de oameni care au participat. Vă dați seama, o tânără de 18 ani să facă acest lucru”, a detaliat Tică Darie.

El consideră că și festivalul FânFest a avut un rol important în cristalizarea conștiinței civice, iar protestele din străinătate, vizitele tinerilor la Roșia au contat și ele. „Sunt mici piese din miile de piese ale puzzle-ului care a constituit această luptă”, a afirmat tânărul.  Cât despre viitorul Roșiei Montane, Tică are încredere că lucrurile se vor ameliora în comunitatea locală, chiar dacă în acest moment majoritatea clădirilor sunt în proprietatea RMGC: tot mai mulți tineri se mută sau investesc în localitate. „Micile inițiative, micile investiții care oferă locuri de muncă cred că sunt soluția, nu ceva uriaș”, spune el.

„Le mulțumim localnicilor din Roșia Montană care au luptat pentru comunitatea lor: fără ei nu se putea ajunge aici, fără ei nu aveam ce salva”, a concluzionat Marius Harosa.

Roșia Montană s-a dovedit a fi subiectul public care a mobilizat cel mai mult societatea civilă românească pe o temă de mediu, servind drept preludiu la reacțiile actuale ale societății civile românești și venind ca un răspuns natural la mișcările sociale globale din acea perioadă. Protestele de stradă de atunci au cristalizat o societate civilă activă și, în consecință, o clasă politică tot mai atentă la temele de mediu.