Există o cale de ieșire din social media? - Dr. Mihnea Măruță despre lupta dintre realitate și lumea virtuală

La nivel mondial, timpul mediu pe care oamenii petrec zilnic în rețelele de socializare a crescut în 2023 la două ore și jumătate. În ceea ce privește România, peste 90% dintre noi petrecem cel puțin o oră pe zi în social media. Dar, atenție, jumătate dintre cetățenii români sunt conectați minimum trei ore pe zi. Categoria cea mai influențată de aceste rețele este, fără îndoială, cea a copiilor și adolescenților. Dintr-un motiv foarte simplu, și anume: personalitatea lor nu este constituită încă. Identitatea lor este în formare, aceștia sunt anii în care ei își aleg valorile și credințele, și de aceea este obligatoriu să înțelegem ce se întâmplă în relația lor cu rețelele de socializare.

Suntem conștienți de beneficiile tehnologiei, ale internetului și ale rețelelor sociale – le utilizăm în fiecare zi – dar pericolele pentru creierul copiilor și al tinerilor sunt reale și înfricoșătoare. Mihnea Măruță este jurnalist și a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității Babeș-Bolyai. A lucrat în presă mai bine de 20 de ani – timp în care a fost, printre altele, redactor-șef al ziarelor Cotidianul, Adevărul și al publicației PressOne.ro. În 2023 a publicat la Editura Humanitas volumul „Identitatea virtuală. Cum și de ce ne transformă rețelele de socializare”, în care încearcă să răspundă la întrebarea  „în ce fel de lume va trăi actuala generație de tineri și cum le va afecta social media viața pe termen lung”.

Invitatul a început cu un exemplu puternic: Un grup de 42 de procurori generali din SUA a dat în judecată Meta Platforms, compania care deține Facebook și Instagram. Procesul public de peste 200 de pagini afirmă ferm că platformele de socializare creează dependență.

Acuzațiile concrete includ următoarele:

• Retelele sunt concepute astfel încât să inducă folosire compulsivă.
• Scrollingul și afișarea like-urilor manipulează mințile tinerilor.
• Notificările induc FOMO, adică dorința de a petrece și mai mult timp în rețea.
• Iar cea mai concretă acuzație din punct de vedere biologic este că algoritmul e conceput să inducă secreția de dopamină, adică dependența.

În urmă cu șapte ani, o tânără din Asia și-a rugat urmăritorii de pe Instagram să aleagă între viață și moarte. 70% dintre ei au votat pentru moarte, iar fata s-a sinucis. Acest exemplu brutal ilustrează cât de expus este creierul în curs de dezvoltare atunci când un grup de urmăritori devine o instanță morală în ochii săi. Cum putem concura cu tehnologia, cu inteligența artificială, care este la dispoziția copiilor 24/24 ca un prieten, chiar și cu vocile celebrităților și toate răspunsurile din lume? Rețelele atacă în mod evident ceea ce înseamnă identitatea naționala, regională, tradițiile. Cum să transmitem tradițiile și credințele noastre dacă acestea intră în conflict cu tot ceea ce văd copiii pe internet? De asemenea, este îngrijorător faptul că, cu cât intri mai repede în rețea, cu atât mai multe valori preiei de acolo.

Cu cât petrecem mai mult timp pe internet, cu atât mai multe idei și impulsuri ne vin în legătură cu ce să facem, cum să ne îmbunătățim viața, ce să mâncăm, ce să cumpărăm, la ce evenimente să participăm. Cum pot să experimentez toate lucrurile minunate pe care alții le postează? Nu ai cum fizic să bifezi toate opțiunile văzute și se instalează sentimentul că rețeaua te lasă în urmă, apare un decalaj. Adulții pot să treacă prin conținut, distingând realitatea de lustru, dar mintea unui copil nu poate procesa ore întregi de conținut. Presiunea de a fi perfect duce la anxietate și depresie, iar tinerii evadează din nou din viața cotidiană deprimantă în lumea online. „Ni se prezintă atât de multe opțiuni încât nu ne mai gândim la ceea ce ne dorim cu adevărat”, a subliniat expertul.

În cadrul discuției, Áron Dimény a subliniat că, în timp ce pe vremea lui Shakespeare, oamenii participau la spectacole de 5-6 ore, astăzi chiar și piesele de 3 ore devin din ce în ce mai rare. În discuțiile cu elevii de liceu, marea majoritate s-au plâns de durata spectacolelor. Actorul consideră că, deși atenția publicului este menținută până la sfârșitul piesei, chiar și la un spectacol bun devine din ce în ce mai greu să concentrăm, deoarece suntem atât de obișnuiți cu impulsurile rapide.

Putem ajunge la punctul în care trăim pentru rețea și ne adaptăm viața la ea, astfel încât să avem ceva de postat mai târziu. Realitatea devine doar materia primă a lumii virtuale. Toate acele videoclipuri de la concerte, toate acele fotografii făcute în călătorii, sunt adesea acolo doar pentru a te face fericit mai târziu, în spațiul online. Nu este posibil să trăim plenitudinea momentului, pentru că rețeaua devine un mediu mai erotic decât realitatea. Pe rețelele de socializare, ne putem afirma nu doar cu bunăstarea noastră, ci și cu neajunsurile și plângerile noastre, mulți bazându-se pe iluzia unei false acceptări virtuale. Cu toate acestea, potrivit unei cercetări de la Universitatea Stanford, virtualul determină detașare socială sau chiar absența socială.

Petrecem tot mai mult timp în virtual, însă corpul vrea să simtă în continuare emoții, durere, plăcere. Poate așa se explică de ce tot mai mulți tineri apelează la droguri, alcool și caută experiențe extreme (nu neapărat să le comită, ci să-i privească pe alții în astfel de situații). Corpul își cere drepturile – a spus invitatul.

Ca o posibilă soluție, Mihnea Măruță a prezentat exemplul părinților britanici care și-au unit forțele pentru a promova o copilărie fără smartphone-uri. În mod similar, ar putea fi introduse restricții privind utilizarea telefonului la nivel instituțional, de exemplu în școli. „Acesta este modul în care ar trebui să se desfășoare negocierile parlamentare”, a adăugat speakerul, care recomandă să devenim împreună niște ambasadori ai realității.

El a menționat trei ancore care ne țin cât mai mult în realitate: să avem mai multă grijă de corpul nostru (exerciții fizice, timp petrecut în aer liber, alimentație sănătoasă), să avem un loc să numim acasă și să menținem o legătură vie cu comunitățile, familia și prietenii noștri. De asemenea, este esențial ca și părinții să dea un exemplu bun, reducând numărul de ore online, petrecând mai mult timp cu copiii lor fără dispozitive smart.