Reading time: 3 minutes
O țară-mamă și o țară în care trăiesc și pentru care joacă – care sunt provocările sportivilor maghiari care poartă tricoul naționalei României? Cum creăm o infrastructură sustenabilă în România pentru următoarele generații de copii talentați, ce ar putea deveni sportivi de performanță? Cum au influențat, de-a lungul istoriei, politicile din România performanța sportivilor maghiari care trăiesc aici?
Dr. András Killyéni, istoric de sport, membru al Consiliului Academiei Olimpice Maghiare, Kriszta Incze, luptătoare de stil liber, multiplă medaliată europeană și Attila Nagy, președintele Federației Române de Hochei pe Gheață au fost invitații la discuția de pe 23 august, de la MCC Lounge, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare din Cluj, care și-au propus să răspundă la aceste întrebări complexe. Moderatoarea discuției a fost Iringó Tóth-Gödri, jurnalistă, project manager la MCC.
Dr. András Killyéni a inițiat dezbaterea, prezentându-ne o imagine de ansamblu a schimbărilor pe plan politic în România, schimbări ce au influențat puternic activitatea sportivilor maghiari. Istoricul ne prezintă 5 „epoci” sportive majore în această zonă geografică, fiecare dintre ele producând schimbări în viețile sportivilor.
Expunerea sa a început cu epoca antebelică, în care contextul politic determina unele situații specifice, un exemplu fiind faptul că unii sportivi români participau la competiții în culorile Ungariei, până la perioada comunistă, în care numele sportivilor maghiari trebuiau „traduse” în română și situația mai recentă, în care media și social media a influențat și ea percepția față de sportivii maghiari din România.
Întrebată dacă s-a simțit vreodată marginalizată în lumea sportului, Kriszta Incze a declarat: „eu știam că trebuie să dovedesc de 2 ori mai mult și să-mi apăr poziția. Indiferent că sunt îmbrăcată în culorile României sau Ungariei, poziția mea este câștigată prin multă muncă.”
Un alt subiect dezbătut a fost relația dintre educația sportivă la toate nivelele, de la copil la antrenor și modul în care pot fi următoarele generații de copii încurajate și ajutate să își descopere și să își pună în valoare talentul sportiv.
Attila Nagy este de părere că sistemul școlilor sportive este învechit, metodologia nu s-a schimbat, iar după anii '90, învățământul din România nu a format antrenori, așadar, avem nevoie de un sistem nou în școlile sportive. Acesta a menționat, de asemenea, importanța sporturilor de masă din cadrul curriculei școlare și importanța creării unei conexiuni cu antrenorul sau coechipierii, aspecte care îi pot ajuta pe copii să se dedice sportului. „Astăzi, patinajul, înotul și ciclismul sunt educație generală, nu sport” – a adăugat el.
Sprijinul administrației și politicile locale joacă un rol important în cultivarea sportului, mai ales în comunitățile etnice, conform invitaților, iar aceștia au menționat abordarea referitoare la sport a orașului Sfântu Gheorghe ca un exemplu de bune practici în acest sens.
Dialogul cu publicul a încheiat dezbaterea într-o notă optimistă, iar una dintre participantele din public ne-a împărtășit perspectiva ei - „statutul de minoritar este o oportunitate, copiii pot fi încurajați să își asume participarea într-un mediu mixt, iar, în sport, un copil poate fi stindardul unei minorități și o punte între comunități.”
