„Rezistența oamenilor este vitală pentru a evita tragedii istorice” - Conferință tematică la comemorarea a 80 de ani de la Holocaust

În timp ce legea este un instrument de protecție a cetățenilor, istoria Holocaustului ne arată că ea poate fi abuzată astfel încât să devină nu doar o unealtă în mâinile opresiunii, ci și o armă mortală al cărei trăgaci este ideologia totalitară. 

Cum poate legea să fie schimbată și modificată astfel încât să sfideze Constituțiile europene și să justifice un genocid? Conferința „Holocaustul și dreptul – 80 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord”, organizată Mathias Corvinus Collegium (MCC) la Cluj-Napoca în perioada 6-7 noiembrie, a adunat laolaltă 11 experți internaționali în drept, care au explorat rolul dreptului în evenimentele premergătoare Holocaustului, în implementarea acestuia și în răspunsurile juridice ulterioare.

Speakerii invitați au fost Prof. Dr. Aniceto Masferrer, profesor universitar (Universitatea din Valencia), Prof. Dr. Attila Horváth, judecător la Curtea Constituțională a Ungariei, istoric al dreptului, profesor universitar (Universitatea Ludovika de Servicii Publice – Budapesta), Dr. Ida Ferrero, cercetător științific (Universitatea din Torino), Dr. Gábor Schweitzer, profesor universitar (Universitatea Ludovika de Servicii Publice), cercetător științific (Centrul pentru Științe Sociale - Budapesta), Prof. Dr. Emőd Veress, jurist, profesor universitar (Universitatea Sapientia), Dr. Nicolae Drăgușin, cercetător științific (Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”), László Bernát Veszprémy, istoric (Mathias Corvinus Collegium, Budapesta), Bence Zsolt Kovács, doctorand (Universitatea din Miskolc), Dr. Ádám Gellért, jurist, istoric (Institutul pentru Studiul Violenței – Budapesta), Kiran Mohandas Menon, funcționar superior (Academia Internațională a Principiilor de la Nürnberg, Germania) și Dr. János Székely, lector universitar (Universitatea Sapientia). 

Conferința a fost deschisă cu o alocuțiune din partea Dr. András Bethlendi, directorul activităților academice MCC.

Relația defectuoasă dintre lege și puterea politică în secolul al XX-lea

Pentru a înțelege circumstanțele care au permis genocidul evreilor în Europa, Dr. Aniceto Masferrer pune în discuție contextul degradării relației dintre lege și putere, lege și cultură, lege și moralitate. Deși legea trebuie să fie deasupra puterii politice, ea este totuși creată și curatoriată de puterea politică.

Invitatul explică faptul că respingerea de către stat a dreptului natural fundamental și a legilor nescrise pre-politice inerente în virtutea naturii umane, care enunță că toți oamenii au dreptul la viață în mod egal, deschide ușa către ideologii rasiste, sisteme totalitare și, în consecință, discriminare și genocid.

Dr. Attila Horváth continuă această idee, spunând că „atunci când legea acționează imoral și împotriva demnității umane, ea devine ilegală”. El continuă cu explicarea contextului propice pentru incubarea acțiunilor extremiste din secolul al XX-lea prin prisma efectului de desensibilizare la violență pe care l-a avut Primul Război Mondial asupra bărbaților care s-au întors dezumanizați de pe front înapoi în societate.

Privarea progresivă de drepturi pentru evrei și acțiunile premergătoare Soluției Finale

Înainte de a discuta în detaliu despre modificările din lege care au dus la Holocaust, experții invitați s-au pus de acord asupra faptului că în comunitățile din Europa în care trăiau, evreii erau bine integrați, făcând parte din clasa de mijloc sau chiar din aristocrație, vorbeau limbile patriilor în care erau stabiliți de multe generații ca limbi materne, respectau legea cu strictețe și erau loiali guvernelor statelor în care locuiau. Politicile de emancipare a evreilor care au fost implementate înainte de cel de-al Doilea Război Mondial le asigurau acestora cetățenie și drepturi depline în țările ale căror cetățeni erau. 

Istoricul László Bernát Veszprémy spune că „evreii nu pot fi blamați că au avut încredere în guvernele lor”, deși între momentul emancipării și cel al anihilării, aceștia au experimentat diverse nivele de discriminare în societate.

Sărăcia, șomajul și schimbarea granițelor în Europa ca urmare a Primului Război Mondial au creat un fond prielnic pentru amplificarea ideilor antisemite, iar odată cu instaurarea regimului nazist în Germania, s-a creat un context favorabil pentru reinterpretarea legii în defavoarea comunităților de evrei, explică Bence Zsolt Kovács.

Astfel, relatează Dr. Gábor Schweitzer, egalitatea drepturilor a început să-și piardă relevanța, justificarea fiind că evreii nu au devenit cetățeni de mâna a doua prin privarea de drepturi, ci, conform guvernului, datorită nevoii de restabilire a unui echilibru economic pe care tocmai aceștia îl puseseră în pericol.

Experții relatează cum politicile publice de izolare și discriminare au luat inițial forma unor legi care limitau deținerea de proprietăți, apoi au continuat cu limitarea accesului la educație și viață academică, la desfășurare a activităților economice și accesul la anumite categorii de meserii sau la funcții publice. Apoi, conform Dr. Emőd Veress, definiția cuvântului „evreu” a însemnat un calcul genealogic complicat într-un tabel, marcarea prin purtarea pe braț a simbolului evreiesc „Steaua lui David” a devenit obligatorie, iar căsătoriile sau chiar relațiile intime dintre evrei și „arieni” au fost scoase în afara legii, cu consecințe grave în caz de nerespectare. 

Una din puținele excepții de la aplicarea acestor legi în rândul evreilor, explică Dr. Nicolae Drăgușin, era convertirea la credința creștină, însă, în România, de exemplu, convertirea era interzisă pentru evrei. 

Ghetoizarea evreilor a fost următorul pas pe care legea din Germania nazistă l-a implementat și impus, Bence Zsolt Kovács explicând că acest proces se implementa legal prin intermediul unor decrete, pe care autoritățile locale din statele aliate Germaniei le aplicau de multe ori mai dur decât se intenționa inițial. Un exemplu prezentat de acesta este situația din ghetoul din Oradea, în care de la început se stipula faptul că cine părăsește ghetoul va fi împușcat.

Lagărele de concentrare, spații în afara legii

În România, „de la legi cu caracter public și anunțarea populației în Monitorul Oficial s-a trecut la directive scrise, dar nepublicate, lucru care a dus la lipsa de transparență, iar apoi comunicarea s-a făcut doar către subordonați și, în final, a urmat acordul tacit între funcționari. Ordinele orale, legile nescrise și înțelegerile tacite dintre funcționari au permis producerea Holocaustului, nu a existat o lege publică efectivă care să decidă Holocaustul.”, a declarat Dr. Nicolae Drăgușin. 

Deportarea evreilor în lagărele de concentrare, spații în care drepturile lor se anulaseră, a determinat constituirea unor norme între deținuți, explică Bence Zsolt Kovács. Deținuții au încercat să reproducă în aceste spații o societate echitabilă și să creeze un sistem juridic intern, diferit de cel implementat de SS - toți se considerau egali, încercau să împartă mâncare, conceptul de egalitate se reflecta și în muncă, iar furtul era pedepsit. 

Concluzionând cu privire la etapele prin care s-a ajuns la Soluția Finală, Dr. Nicolae Drăgușin enumeră cele patru stadii importante ale alterării legii sub regimul nazist: definiția cuvântului „evreu”, măsurile de expropriere, ghetoizarea, iar apoi distrugerea fizică, menționând că legislația a operat doar în primele 3 stadii.

Cum putem evita repetarea unei istorii tragice?

Procesele de la Nürnberg, desfășurate între 1945 și 1949, în care au fost inculpați unii dintre cei mai importanți membri ai conducerii naziste, reprezintă o moștenire legală importantă pentru prevenirea repetării unei violențe justificate de lege de proporții similare în Europa.

Kiran Mohandas Menon menționează cele patru momente importante legate de moștenirea din domeniul dreptului care s-a concretizat la Nürnberg: legile rasiale, mitingurile, procesele și principiile care le-au urmat. Toate acestea continuă să aibă ecou atât în dreptul penal internațional, cât și în discursul public, creând „o justiție care se uită mai departe de sala de judecată, ci care se uită la istorie”.

Dr. Ádám Gellért a îndemnat comunitatea academică la colaborare și cooperare în căutarea răspunsurilor pe această temă, susținând că „numai în acest fel putem să creăm o realitate care să fie inteligibilă și relevantă pentru viitor și care să poată fi înțeleasă de experți în toate limbile.”

Dr. Attila Horváth a concluzionat, spunând că „rezistența oamenilor este vitală pentru a evita tragediile istorice. Avem nevoie de democrații ale oamenilor care gândesc pentru ei și care nu uită că toate viețile umane sunt egale și la fel de valoroase.” De asemenea, el s-a adresat și celor care practică sau urmează să practice dreptul, îndemnându-i „să nu accepte nici cea mai mică discriminare. Trebuie să insistăm asupra respectării stricte a legii, iar atunci când altcineva cere o încălcare, să ne unim și să ne ajutăm reciproc.”