Jurnaliști în veste antiglonț – Fostul corespondent de război Julius Strauss la Transylvania Lectures

Julius Strauss a vorbit despre propriile experiențe ca corespondent de război în cadrul prelegerii  intitulate „Jurnaliști în veste antiglonț”. Invitatul a studiat literatură, filosofie și politică la Universitatea din Londra și a lucrat timp de 15 ani ca corespondent de război. Între 1996 și 2000 a fost corespondent pentru The Daily Telegraph în Balcani, între 2000 și 2004 a lucrat în Sierra Leone, Afganistan și Irak, iar între 2002 și 2005 a fost corespondent la Moscova. De asemenea, a fost prezent la tragedia din Beslan din 2004 și la conflictul interetnic de la Târgu Mureș din 1990. Din 2006 s-a retras din activitate, lucrând ca activist în domeniul vieții sălbatice și conducând un farm de urși în Canada. Evenimentul a fost deschis de Daniel Rotaru, student al Programului Universitar al MCC, și a fost moderat de prezentatorul radio Tiberiu Crișan.

Julius Strauss a început cu o poveste puternică: în 1996, ca tânăr jurnalist, a investigat masacrul de la Srebrenica din Bosnia din anul precedent. Nu avea contacte, nu știa prea multe despre țară, dar a perseverat în căutarea unei noi abordări. După unul dintre cele mai sângeroase evenimente ale războiului din Bosnia, încă nu se știa exact ce s-a întâmplat și nici unde se aflau cadavrele miilor de bosniaci masacrați. Tânărul jurnalist a început să se împrietenească cu sârbii, până când cineva i-a indicat direcția unui făptaș. După câteva zile de discuții, sârbul a cedat: s-a dovedit că fusese prezent la masacru. Jurnalistul și interpretul său au condus mult timp cu bărbatul pe un teren dificil până când au găsit sute de cadavre pe un versant de munte. Făptașul a susținut cu convingere că fuseseră uciși doar soldați, dar se pare că cei decedați erau civili. Acesta a devenit primul reportaj de anvergură al lui Julius Strauss.

Cel mai grav incident pe care l-a raportat a fost criza ostaticilor din 2004 din Beslan, unde 186 de copii au murit într-o școală ocupată. El a călătorit la fața locului în calitate de șef al biroului din Moscova al cotidianului The Daily Telegraph, unde a găsit o situație periculoasă: nici cecenii, nici rușii nu voiau să cedeze și se aștepta un schimb de focuri. În a treia zi a crizei ostaticilor, doar doi jurnaliști, fotograful rus Iuri Kozyrev și Julius Strauss, au reușit să treacă de cordonul de securitate militară, devenind martori oculari ai împușcăturilor și exploziilor. Un incendiu a izbucnit în școală, iar tavanul prăbușit a ucis și a rănit mulți copii. Văzând tragedia, a știut că era un moment de cotitură în viața sa, își atinsese limita personală și era pe cale să facă ultimul său raport important.

Întrebat de moderator ce este reportajul de război, Julius Strauss a spus că corespondenților de război nu le place să fie numiți astfel, deoarece nu relatează doar despre conflicte. „Cu cât petreci mai mult timp în acest domeniu, cu atât mai puțin îți dorești să vorbești despre el”, a adăugat jurnalistul, care a precizat că curiozitatea, perseverența în situații dificile și bunele abilități de relaționare sunt trăsături necesare în această profesie. Oamenii care devin corespondenți de război sunt rebeli înnăscuți, ies puțin în evidență, iau propriile decizii, își urmează instinctele și nu caută doar compania oamenilor importanți. „La început, este vorba de adrenalină pentru o vreme, dar pe termen lung, sentimentul de scop este cel care te face să continui”, a spus el. În astfel de situații, un jurnalist trebuie să se adapteze la o mare varietate de situații: să se ocupe de familiile îndurerate, de soldați, de victime, să gestioneze situații critice, să cerceteze totul (de la pașapoarte la îmbrăcăminte adecvată și până la mese), să găsească modalități de comunicare, să vadă care este logistica necesară pentru a relata pe front. Trebuie să vorbești cu ambele părți cu umilință și corectitudine și, în cele mai multe cazuri, dacă abordezi persoanele implicate cu respect, interes și onestitate, faptele și poveștile vor ieși la iveală.

Julius Strauss a vorbit deschis și despre încercările psihice ale profesiei. El consideră că nu este o problemă să fii rănit fizic, mental sau emoțional în viață, deoarece procesul nostru natural de vindecare ne ajută să facem față traumelor. Important este modul în care procesăm experiențele dificile. „Durerea și suferința sunt profesori buni în viață. Nimeni nu și-o dorește, dar trebuie să îi recunoaștem valoarea”, a explicat vorbitorul, care rămâne pozitiv în ceea ce privește umanitatea după ce a văzut atâtea orori. În munca sa, a fost martor la lucruri teribile, dar a văzut și noblețea oamenilor: războiul scoate la iveală ce e mai bun și ce e mai rău în natura umană.

În 2006, jurnalistul s-a mutat în Canada, unde și-a găsit liniștea în natură, a înființat sanctuarul Wild Bear Lodge, lucrează ca activist în domeniul vieții sălbatice și oferă posibilități de terapie pentru a ajuta persoanele afectate de război.

În cadrul seriei de conferințe Transylvania Lectures, MCC invită experți străini renumiți la Cluj pentru a-și prezenta cercetările și opiniile în cadrul unor conferințe publice și pentru a participa la discuții cu membrii comunității locale. Potrivit lui Botond Talpas, directorul general al MCC Transilvania, conferințele lunare în limba engleză reprezintă o bună ocazie pentru oameni de a arunca o privire în viața Colegiului și de a reflecta și discuta despre problemele sociale, economice și politice majore ale timpului nostru. În cadrul prelegerilor anterioare din acest an universitar, MCC i-a găzduit pe Dr. Peter Boghssian, un filosof american, și pe Shaun Riordan, un fost diplomat britanic, care au discutat în cadrul acestor evenimente despre schimbările sociale, viața academică, ambasadele virtuale și inteligența artificială.