Reading time: 6 minutes

Reprezentanți ai bisericilor din Transilvania au discutat despre atitudinea tinerilor față de biserică și credință, despre provocări și bune practici la evenimentul organizat la sediul Mathias Corvinus Collegium (MCC) din Cluj-Napoca, în 6 decembrie. Discuția s-a bazat pe prezentarea și interpretarea datelor ultimului recensământ și a rezultatelor cercetărilor făcute în Bazinul Panonic. La eveniment și-au împărtășit experiențele invitații care lucrează cu tineri în Biserica Romano-Catolică, Ortodoxă, Greco-Catolică, Reformată, Unitariană și Baptistă.

La evenimentul bilingv, intitulat „Credința și biserica în viața tinerilor”, sociologul Dr. Dénes Kiss a prezentat cele mai recente rezultate ale recensământului într-un discurs introductiv. Expertul a precizat că, în comparație cu alte țări europene, România are încă un procent foarte mic de persoane care nu aparțin la o biserică sau care se consideră atee. În urmă cu zece ani, numărul era mai mic, dar trebuie luat în considerare și faptul că multe persoane nu au răspuns la această întrebare. În România încă este considerat deviant să nu aparții niciunei confesiuni. Marea majoritate a populației țării nu numai că aparține unei biserici, dar se și consideră religioasă. Proporția este aproape aceeași pentru maghiari și români, astfel că etnia nu are nicio influență asupra acestei întrebări. Cu toate acestea, dă de gândit faptul că doar jumătate din populație a răspuns că crede într-o formă de viață după moarte, care este un principiu de bază al creștinismului.

Cu toate acestea, cifrele contrazic experiența de zi cu zi, a spus Dénes Kiss, referindu-se la o cercetare în curs de desfășurare în care preoții sunt intervievați despre munca cu tinerii. Cultura comunicării s-a schimbat atât de mult încât este aproape imposibil să ajungi la tineri, pastorilor le este o provocare uriașă să se adreseze tuturor categoriilor de vârstă într-o predică. Nu numai că nu pot ajunge la tineri din punct de vedere al tehnicilor de comunicare, dar lipsa lor de cultură generală religioasă și biblică înseamnă, de asemenea, că nu pot comunica cu ei, iar în multe cazuri și textele învechite reprezintă o problemă.

În cadrul evenimentului, Ferenc Sullivan, cercetător la Institutul de Cercetarea Tineretului al MCC, a prezentat rezultatele unor sondaje realizate în Bazinul Panonic în 2011, 2016 și 2020 pe un eșantion de 8.000 de persoane. Este îmbucurător faptul că majoritatea tinerilor din Transilvania cunosc activitățile organizațiilor comunitare sau ale societății civile din mediul lor și participă la acestea. Este interesant de observat că epidemia a avut un impact pozitiv asupra relației majorității tinerilor cu familia, spiritualitatea și religia lor.

Moderatorul discuției a fost Dr. Attila Koncz, teolog, iar din partea bisericilor au participat Marius Cîmpean, preot greco-catolic, Liviu Vidican Manci, preot ortodox, István Dávid, preot reformat, Emőke Lengyelfi, asistent pastoral romano-catolic, Zita Magyari, preot unitarian și Dávid Szűcs, președintele Uniunii Tineretului Baptist din Transilvania.

În ceea ce privește tinerii, este important ca să se implice deja în copilărie, astfel vor fi mai mari șansele ca aceștia să participe în viața organizațiilor de tineret. „Experiența mea este că în primul rând trebuie să îi faci să iubească această lume”, a declarat Zita Magyari, președintele Asociației Naționale de Tineret Dávid Ferenc. Congregațiile baptiste încearcă să organizeze programe interesante, adresându-se tinerilor în cadrul taberelor și evenimentelor pentru tineret. „Dacă îl cunoști pe Dumnezeu personal, vrei să îi aparții”, spune Dávid Szűcs, care încurajează tinerii să experimenteze apartenența la Dumnezeu în comunitate. Marius Cîmpean, coordonator de proiecte la Asociația Ziléos, spune că trebuie pus mare accent și pe îndrumarea adulților, deoarece tinerii învață valorile în primul rând acasă, în familie. István Dávid, pastor al Asociației Creștine a Studenților din Cluj-Napoca, spune că tinerilor trebuie să li se dea o voce și o oportunitate de a sluji, deoarece această generație ne poate învăța deschidere și mult curaj. Preotul a întrebat: „Ne jucăm împreună cu tinerii sau ne comportăm doar ca antrenori?”

„Dacă în calitate de lideri arătăm că suntem deschiși la întrebări, tinerii ne vor aborda cu curaj, cu idei și sugestii noi. Iar noi le oferim, de asemenea, spațiul necesar pentru a-și pune în aplicare ideile și programele lor”, a declarat Emőke Lengyelfi, asistent pastoral la Centrul Pastoral Studențesc Romano-Catolic din Cluj-Napoca. Ea a vorbit despre cursurile populare și utile de formare pentru tineri ale Arhiepiscopiei, care ar putea fi cheia formării spirituale în viitor. În Biserica Ortodoxă, organizatorii încearcă să combine distracția cu învățătura religioasă în activități. De asemenea, se acordă atenție dezvoltării educației religioase în școli și creării unui parteneriat viu între comunitățile rurale și urbane, a spus Liviu Vidican Manci, directorul Colegiul Ortodox „Mitropolitul Nicolae Colan”.

Participanții au fost de acord că învățăturile creștine ar trebui să fie comunicate tinerilor într-un mod ușor de înțeles, prin folosirea unor exemple din viața de zi cu zi. „Este diferit dacă doar vorbesc tinerilor despre credință sau vorbesc din suflet. Dacă le transmit o doctrină care este separată de mine sau una care face parte din ființa mea, invitându-i la o binecuvântare comună”, a explicat István David. Emőke Lengyelfi a adăugat că „putem vorbi despre lucrurile serioase și în momente de zi cu zi, să deschidem dialogul și să-i facem pe tineri să gândească.” Potrivit preotului greco-catolic Marius Cîmpean, tinerii trebuie să vadă că Dumnezeu a creat omul după chipul său, astfel încât să îl pot vedea în mediul lor, în semenii lor. De aceea, este important ca biserica și instituțiile sale să încerce să fie cât mai umane.

Când au fost întrebați ce fel de biserică ar dori, invitații au transmis ce au auzit de la tineri: doresc o comunitate incluzivă, unde se simt în siguranță, unde toată lumea se respectă și se prețuiește reciproc, unde au o voce, își pot împărtăși preocupările, pot sluji și unde activitățile lor au un sens. Au nevoie de o biserică în care să se simtă ca acasă.